marți, 23 septembrie 2014

Sit-uri unguresti pe domenii romanesti

Nu c-as fi eu foarte patriot, nu ca tara asta face ceva pentru mine in afara de a-mi lua impozite si de a-mi da in cap la orice bine incerc sa fac dar sa vad sit-uri scrise EXCLUSIV in limba maghiara pe domenii romanesti, cu stiri despre romani mi se pare daca nu inacceptabil, cel putin nesimtire. Cum adica, eu, in tara mea, unde LIMBA OFICIALA este limba romana citesc "Halálos baleset és lincselés Kézdiszentléleken " si nu inteleg nimic cu poza cu masini ale politiei romane?
 
 
Oare numai mie mi se pare ca este ceva in neregula cu poza
...politia romana langa text in limba maghiara, pe domeniu .ro?
 
Presupun ca este si asta o tehnica de manipulare, de ungurizare a romanilor. De ce dragi unguri care poate imi sunteti prieteni sau vecini nu folositi limba oficiala a tarii? Oare daca ai inregistrat domeniu .ro nu ai obligatia - daca nu legala, macar morala sa faci sit-ul si in limba romana?
 
 
 

miercuri, 17 septembrie 2014

Dinozaurii si tehnologia

Intre Mamaia si Bucuresti: drum de 2 ore. Ma gandesc ca pot sa-mi ascult muzica preferata in casti conectate la tableta cu Windows 8. Dinozauri ca mine care inca sunt indaratnici la evolutiile tehnologice ale anului 2014 incep sa inteleaga si sa foloseasca pe deplin avantajele tehnologiei.

Ma intreb acum daca exista vreun calendar care se poate sincroniza atat pe android cat si pe windows, de preferat pentru windows 8, ca aplicatie de metro. Pana acum n-am gasit si ar fi util ca sa nu ne apucam sa transferam evenimente si date dintr-un calendar in altul. Fiecare serviciu precum yahoo are calendarul lui - totusi nu putem folosi 100 de calendare, trebuie sa le unificam cumva, sa se sincronizeze intre ele. Cum facem asta habar n-am, mai am de cercetat.

Muzica e usor de luat pe un stick de memorie micro. Il pun din tableta cu android pe tableta cu windows si chiar intr-un adaptor la stick sd normal si apoi in adaptor de usb il folosesc in masina. Perfect :)

Un alt avantaj il constitue cloud-urile. Eu folosesc box pentru ca am primit 50 GB cand mi-am cumparat tableta ASUS T300TA, cu android. E bine sa stii ca ai fisierele si documentele importante intr-un singur loc, la indemana oriunde. E bine ca exista aplicatie si de android iar pe windows merge direct din browser. Din pacate in windows e implementat SkyDrive si box se foloseste manual. De fapt nu mi-ar placea ca aplicatia sa faca singura back-up. Nu stiu ce copiaza peste ce si de pe ce dispozitiv.

Interfata metro a windows 8 e o nebunie, foarte utila, evident idee preluata de la android si imbunatatita. Faptul ca windows suporta toate aplicatiile cu care eram obisnut de 100 de ani e un avantaj. Faptul ca inca pot folosi si desktop-ul vechi e un mare plus. Aplicatiile de android raman in urma fata de windows pentru ca din moment ce pot avea pe windows ce am pe android si mai mult decat atat nu mai am nevoie de android.

Evident, pentru un telefon e ok, functionalitate minima pentru un procesor mai slab.

Tableta pe care o folosesc acum este un T100 tot de la ASUS, cu procesor Atom de noua generatie, procesor ce nu necesita racire activa in schimb ofera o performanta incredibila. Aproape ca laptop-ul cu i7 mi se pare redundant. E totusi util pentru ca are ecranul mare si pot procesa imagini si lucra mai bine in Corel Draw pe el. T100 transformer insa se poate detasa de tastatura si este usor de luat oriunde. Din pacate are hard ssd mic, de 50GB doar. Tastatura in schimb contine si un hdd de 500GB, suficient sa-mi pot tine filmele si fisierele mari.

Cam asta e un preview despre cum tehnologia influenteaza viata dinozaurilor ca mine, dinozauri ce au inceput sa invete BASIC pe ZX Spectrum si sa scrie cod masina pe acelasi dispozitiv antic dar superb gandit. Procesoarele Z80 inca sunt folosite pe navete spatiale deoarece sunt extrem de fiabile. Era o vreme cand fiecare pixel conta, fiecare bit era gandit cand era vorba de aplicatii. Acum ca sa ascult o melodie pe 8 biti, ascult un mp3 care ocupa de 1000 de ori mai mult spatiu pe hdd. Deh, evolutie. Inainte ocupa cativa kb pentru ca altfel nu incapea in memoria de 64Kb sau de 128 Kb pentru cei ce aveau mai multe resurse.

Oldies but goldies.

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Mostre gratuite de la 22 lei

Vad azi o reclama la piatraonline.ro care ma convinge sa vizitez sit-ul lor. Ma asteptam la pietre semipretioase, pietre pentru zodii si gasesc piatra decorativa. Ok, fie. Cand sa inchid pagina vad undeva jos, "mostre gratuite".

Serios? Mostre gratuite in Romania? Dap, la noi in tara mostrele GRATUITE costa de la 22 lei.

Ma intreb, montajul de 200 lei cat costa? Poate 500 lei?

Mostre gratuite care costa 22 lei:
http://www.piatraonline.ro/mostre-gratuite_2

joi, 11 septembrie 2014

Trezeste-te, romane!

Ne-am saturat sa ni se spuna la TV si la scoala ce avem nevoie!
Material preluat cu acord, de la Andrei Paunescu, unul dintre putinii oameni care simt adevarata realitate cotidiana.
Romani, treziti-va!

Popor de somnoroase păsărele. Clişee vinovate, pentru îndobitocire

 
Clişee vinovate, pentru îndobitocire. Manipularea prin nerelevanţă


• Clişeele de îndobitocire sunt textele sau fragmentele de texte ale unor mari scriitori, care sunt oferite greşit cititorilor de către propagatorii de învăţătură şi cultură, în locul operelor cu adevărat importante ale acelor autori. Ele sunt parte din ticălosul program educaţional-cultural, prezentat poporului sub formă de lucrări-eşantion, presupus reprezentative. Prost alcătuite (tendenţios sau nu) şi eronat extrase din operele marilor noştri autori, aceste selecţii sunt menite a scoate din prim-plan, adică din marea conştiinţă publică a românilor, textele cu adevărat esenţiale (în programa şcolară, în antologii, în bibliografii, în biblioteci, în baze de date), prin punerea în lumină a unor titluri neesenţiale (uneori chiar de mâna a doua), în detrimentul marilor lucrări cu conţinut naţional, social şi politic ale creatorilor români.
Ceea ce li se serveşte atât copiilor care nu ştiu, bătrânilor care încă mai ştiu dar nu mai au putere să se revolte, cât şi maturilor care nu prea mai au timp şi condiţii să caute adevăratele opere reprezentative, sunt adevărate şabloane otrăvite, menite să adoarmă simţurile neamului şi să facă uitate exemplele româneşti de caracter, de conştiinţă, de revoltă, de libertate de gândire ale stâlpilor culturii noastre, care au contribuit la supravieţuirea noastră de până acum. Supravieţuire care îi stupefiază şi îi deranjează pe cei care ne vor şi pământul plin de pâine, şi aurul din adâncuri, şi ieşirea la mare, şi Delta, şi munţii, cu păduri şi privelişti cu tot, şi dealurile, cu roade cu tot, şi capacităţile umane, tocmai bune de remorcat, spre folos neromânesc.
• Cum se pot obţine toate acestea fără ca invadatorii să pună mâna pe armă? Prin determinarea noastră să nu mai punem mâna pe carte.
• Clişeele de îndobitocire, şabloanele otrăvite, destinate marii amorţiri naţionale, nu apar din senin, ca ploaia sau ca alizeul, din nimic şi pentru nimic. Ele se pun în operă prin acţiunea unor oameni şi instituţii de pe la noi, care, fiind măcar cu eticheta şi cu adresa în România, ascund interesul străin. Marile cauze ale acestei realităţi grave sunt, aşadar, două: 1) interesul străin şi 2) participarea alor noştri.
Despre străini, nu avem nimic de spus decât că este natural ca ei să încerce să-şi urmărească interesele şi să caute fisuri, pe unde să ne şubrezească. Inventivitatea şi perfidia inamicilor noştri nu trebuie să ne mire. Fiecare popor încearcă să câştige spaţiu vital, la propriu sau la figurat (care, finalmente, tot spaţiu vital la propriu ajunge).
Despre ai noştri, care le dau o mână sau un cap (prost sau vândut) de ajutor străinilor trebuie să vorbim. Ei participă la această monstruozitate, în două feluri, după chipul, mintea şi asemănarea lor: a) cei care o fac conştient şi b) cei care o fac fără să aibă habar de consecinţe.
a) Cei care o fac conştient, cu tendinţă, sunt încărcaţi de o mare vinovăţie, pentru că, la temeiul acţiunii lor, stau trădarea şi vânzarea de neam, de ţară, de morală şi de cultură naţională, laşitatea, oportunismul, lăcomia, carierismul, dorinţa de parvenire, impostura, teama de a nu supăra străinii (capcana falsului europenism, a fetişizării Occidentului, este o variantă reşapată a ceea ce a fost în perioada comunistă teama de ruşi, concretizată în deturnarea drumului nostru, către utopii politice şi sociale, care a durat o jumătate de secol XX).
b) Cei care o fac fără să aibă habar de consecinţe se lasă remorcaţi la aceste scopuri sinistre, din slăbiciune, din lipsuri de cele mai multe ori personale: incultură, superficialitate, spirit semidoct, prostie, incompetenţă, lene, comoditate, incapacitatea de a gândi cu propriul cap, alături de prejudecăţile moştenite în perpetuarea unor percepţii stereotipe şi fragmentare, în legătură cu opera şi imaginea clasicilor noştri. Mai acţionează pe acest palier şi deznădejdea celor ce ar putea să îi înveţe pe alţii cum să se apere de pericole, dar mizeria vieţii cotidiene le afectează speranţa că mai contează ce se întâmplă cu generaţiile de mâine.
            Ţinta celor care decupează aceste şabloane ale îndobitocirii este multiplă. Pe tabloul unde se pot marca puncte antiromâneşti figurează obiective clare ale celor ce nu ne iubesc: dezrădăcinarea noastră, înstrăinarea în propria ţară, dezvoltarea sentimentului că patriotismul şi naţionalismul sunt realităţi negative sau neimportante, cuminţirea mulţimilor dezorientate, prin demitizarea pilonilor culturii şi istoriei.
            Astfel, ni se servesc ostentativ portrete mediocre şi lucrări cuminţi ale poeţilor, ca să rămână ascunse textele zguduitoare ale publiciştilor-eseiştilor-filosofilor-ideologilor cu acelaşi nume. Cunoscându-se apetitul maselor pentru operele scurte şi uşor de înţeles de către oricine, se oferă poporului textuleţe care sunt pe cât de uşor de memorat, pe atât de denaturante. Ajungem să credem că ştim totul despre Eminescu, Goga, Arghezi, Blaga, fără a le mai citi opera, care cuprinde mult mai mult decât versurile din manualele şcolare. Ajungem să ne plictisim doar când auzim aceste nume, care nu ni se mai par ale unor oameni de geniu, ci ale unor „poheţi”, despre care ni se tooot spun lucruri banale, de când ne ştim: patrie, istorie, natură... Şi asta pentru că nu se inoculează, de timpuriu, în sufletul şi creierul maselor, interesul pentru opera lor extraordinară complementară, de mari ziarişti, publicişti, eseişti, filosofi, ideologi, înrâuritori culturali. Cunoaşterea operei lor întregi sau a fragmentelor cu adevărat reprezentative, lăsarea la îndemâna oamenilor simpli-cititori a lucrărilor fundamentale, ar fi periculoasă, pentru că astfel de oameni şi cărţi trezesc minţile, conştiinţele, adică fac din poporul-masă inertă o mulţime de indivizi analitici, educaţi, cu criterii, cu exemple de caracter şi de sacrificiu pentru idei, idealuri, cauze, scopuri nobile, pe care am şti că românii le-au atins, le-au câştigat, nu doar le-au ratat sau batjocorit.


Percepţia despre mari nume ale culturii noastre se toceşte prin propagarea la scară populară doar a textelor neesenţiale.


Mihai Eminescu nu ar trebui lăsat pradă imaginii pe care ne-o facem, citind, de mici, doar „Somnoroase păsărele”. Patriotismul din „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” e real, dar nu se compară cu vigoarea din „Doina” („De la Nistru pân-la Tisa...”). Meditaţia din „Codrule, codruţule” e accesibilă oricui, dar „Oda - în metru antic” („Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată...”) mută cu adevărat problema existenţială la nivel universal. Octavian Goga scrie frumos versuri despre „Noi”, despre „Dăscăliţă”, „Dascăl” şi „Plugari”, dar articole ale „naţionalismului dezrobitor” ca „Rostul scriitorilor”, „Cultul tinereţii”, „Monumentul lui Eminescu”, „Părintele Lucaciu”, „Avram Iancu” din cartea „Mustul care fierbe” sunt inegalabile şi conţin însutit sevă naţională fără moarte, cu mai mult tăiş, cu mai multă forţă de convingere.


Ziaristica, eseistica lui Eminescu, Goga, Caragiale, Călinescu, Blaga şi, mai ales, Mircea Eliade (în volumul „România în eternitate. Profetism românesc”) este, probabil, cea mai interesantă parte a operei acestor coloşi, mai presus de poezii, de proze mai mult sau mai puţin fantastice, de teatru, pentru că paginile sunt  tăioase, ca o radiografie aspră dar adevărată a noastră, care ne provoacă revoltă, apoi gândire, neîmpăcare, speranţă şi căutarea de soluţii.


Sunt frumoase jocurile de cuvinte sau de idei ale lui Tudor Arghezi, din „Zdreanţă cel cu ochii de faianţă” sau din „Cântec de adormit Mitzura”, dar sabia verbului arghezian taie cu adevărat româneşte, în pamflete, în publicistică, în cărţi ca „Manual de morală practică”.


Lucian Blaga este un poet excepţional, dar anvergura sa nu se poate cuprinde doar din „Poemele luminii”, ci şi din eseistica sa filosofică, prezentă, mai mult ca oriunde, în „Trilogia culturii”, în articolul „Apriorism românesc” din cartea „Spaţiul mioritic”.


George Călinescu este mare ca istoric literar, este excelent ca romancier în „Enigma Otiliei” sau „Bietul Ioanide”, dar cine îi citeşte publicistica (de exemplu, volumul „Cultură şi naţiune”), descoperă un titan al logicii şi al obsesiei pentru construcţia de cultură şi civilizaţie românească.


Până şi opera lui George Bacovia, puţină ca întindere, ne este dată în lumina ei periferică. Poezii ca „Plumb”, „Lacustră” sunt vârfuri ale simbolismului românesc neutral, dar tragedia noastră naţională se poate citi în poemul de numai opt versuri, „Cu voi” (Mai bine singuratic şi uitat, / Pierdut să te retragi nepăsător, / În ţara asta plină de humor, / Mai bine singuratic şi uitat. // O, genii întristate care mor / În cerc barbar şi fără sentiment, / Prin asta eşti celebră-n Orient, / O, ţară tristă, plină de humor...”)


Marele gânditor Constantin Noica ar trebui introdus în toate manualele şi programele şcolare, la orice nivel de vârstă, cu lucrări ca „Pagini despre sufletul românesc”, „Jurnal filosofic”, „Despre lăutărism”. De la o bază filosofică naţională solidă, poate începe construcţia oricărui monument de filosofie universală.


Fănuş Neagu este fermecător în prozele sale, în care metafora pare că îneacă interesant acţiunea, dar, citindu-i articolele, adunate în cartea „Punţi prăbuşite”, descoperim o conştiinţă analitică şi un pamfletar al concretului care ne-a fost ascuns, deşi a trăit lângă noi până acum câţiva ani.


În ce-l priveşte pe Adrian Păunescu, el a avut şansa unei energii uriaşe, care s-a transformat în forţa de a-şi construi singur punţile către public, prin publicaţiile sale, prin Cenaclul Flacăra, prin emisiunile de radio şi televiziune, prin activitatea de profesor universitar şi de parlamentar, prin care şi-a oferit, zi de zi, timp de decenii, până în ultima clipă a vieţii, opera poetică, opera civică, opera politică, opera publicistică şi opera de înrâuritor cultural. Dacă soarta nu i-a dat o goarnă prin care să-şi strige mesajul, şi-a construit-o singur, astfel că poporul îl cunoaşte direct, fără distorsiunile la care intermediarii sunt maeştri.


Desigur, operele poetice, ficţiunea, lucrările ştiinţifice ale tuturor acestor autori şi ale multor altora, pe care nu avem spaţiul să-i cuprindem aici, sunt interesante, unele extraordinare, dar poezia, literatura nu trebuie puse în opoziţie, ci în complementaritate cu publicistica marilor adevăruri şi a marilor probleme. Arta pură, poezia nu trebuie să substituie, ci să însoţească opera civică a geniilor noastre. Altfel, va trebui să admitem că substituirea aceasta devine o vină de neiertat, pentru cei care fac selecţiile pentru popor şi le transformă în clişee vinovate, în şabloane ale otrăvirii, imposturii, diletantismului şi îndobitocirii.


Să nu fim înţeleşi greşit. Nu avem nimic cu texte ca „Somnoroase păsărele pe la cuiburi se adună... Totu-i vis şi armonie, noapte bună”, „Ce-ţi doresc euţie, dulce Românie...”, „Codrule, codruţule, ce mai faci, drăguţule?”, „La noi sunt codri verzi de brad şi câmpuri de mătasă...”, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii... ” şi altele. Ele sunt sau pot fi frumoase, sensibile, curate, cinstite, impresionante, semne de real talent sau de măiestrie scriitoricească. Noi doar atragem atenţia asupra faptului că sunt alte texte ale aceloraşi autori, mai semnificative pentru noi, ca români şi ca oameni de conştiinţă. Şi pe acelea ar trebui să le căutăm, să le citim, să le învăţăm, să le dăm (cum spunea Lucian Blaga) celor de după noi, ca o „moştenire de îndemnuri”.


      Popor de somnoroase păsărele


Popor de somnoroase păsărele,
Ascultă-aici aceste vorbe grele,
Priveşte de la Tisa pân-la Nistru
Şi vezi cum te-au furat în chip sinistru.


Cine?


Nesimţit parvenit, ipocrit cumplit,
Delator turnător, impostor trădător.


Caşcaval ilegal, acefal trivial,
Criminal penal, animal imoral.


Ticălos odios, puturos duşmănos,
Măgar vulgar, totalitar avar.


Negoţ de hoţ, chiloţi cu moţ,
Repetent obedient şi prost anost.


Xenofob microb, incult ocult,
Limbut vândut, mizerabil incurabil.


Prefăcut prost-crescut, decăzut barbut,
Mitocan bădăran, şobolan golan.


Ignorant arogant, figurant aberant,
Sicofant diletant, enervant intrigant.


Birocrat nespălat, îngălat condamnat,
Analfabet dat cu glet, schelet-proxenet.


Oportunist extremist, fripturist de şist,
Derbedeu lacheu, fariseu cu tupeu.


Streptococ pe stoc, dobitoc la troc,
Interlop cu scop, boarfă marfă.


Penibil oribil, hrăpăreţ coteţ,
Ucigaş borfaş, trufaş prea laş.


Bacil umil, imbecil debil,
Demagog ideolog, drog... Epilog.

Ne dau din Eminescu doar acele
Lucrări cu somnoroase păsărele,
El la duşmani nu le oferă florile,
Ci numai ciori şi-apoi spânzurătorile.


Poetul e mai mult ca un ministru
În ţara de la Tisa pân-la Nistru,
Ce-ar fi, prieteni, să ne cadă fisa
Că ţara-i de la Nistru pân-la Tisa?


Citiţi din Eminescu Doina, Oda
Şi publicistul care-a fost să fie,
Acolo este geniul, nu e moda,
Şi nu numai în Ce-ţi doresc eu ţie...


În Teatrul său, I.L.Caragiale
E mare, dar aş da şi astăzi bani
Să i se tipărească-n manuale
Poemul cu Farsori şi Gogomani.


În Mustul care fierbe este Goga
Un patriot de geniu până-n oase,
Din publicistică să-i facem toga,
Şi nu din fluturi, câmpuri de mătase.


Adevăratul Mircea Eliade
Nu stă în ficţiuni, ca miezu-n pâine,
Ci-n România în eternitate
Din Profetismul românesc, de mâine.


Arghezi nu a scris, să-şi ţină gura,
Strivit în cărticele desuete,
În Zdreanţă,-n Cântec de-adormit Mitzura...
E geniu în Bilete şi-n Pamflete.


Adevăratul Blaga dă de veste
Că e poet, dar e şi creier mitic,
Corola de minuni  reală-i este
În Trilogii, în Spaţiul mioritic.


Bacovia, total, e cel din Stanţe,
Mai mult ca-n Plumb, în versuri ce nu mor,
Căci Dumnezeu i-a dat să scrie-aceste rânduri,
În ţara tristă, plină de humor!


Să învăţăm din clasici texte grele,
Altfel, doar vrăbii proaste vom rămâne,
Că-n lupte, dacă suntem păsărele,
Degeaba-i imn Deşteaptă-te, române!


                  Andrei Păunescu, iulie-septembrie 2014

Mare fara hectare de sezlonguri

the begining & the end of... life

Nimic nu-i mai placut decat sa stai in balcon FARA sa vezi hectar de sezlonguri, fara turisti claie peste gramada grabindu-se sa prinda ultimele radiatii solare de pe la orele 14.

Nimic nu-i mai superb decat sa bei o bere in liniste, fara zgomot de la "zona de cluburi", zona de lux din Mamaia.

Nimic nu-i mai adorabil decat sa respiri aer curat de mare fara transpiratia persistenta a sutelor de turisti asudati pe hectarele de sezlonguri.

Nimic nu-i mai nasol decat sa inceapa scoala si sa duci copilul inapoi in Bucuresti, cu tot cu tine si sa renunti la peisajul de toamna al marii negre, peisaj pe care romanii nu-l apreciaza. Huh huh, repede... soare, soare, arsura, baie in mare cu ham ham (+ copii, agitatie, apa tulbure, samd), back to work in the city, game over.

Nimci nu-i mai placut decat o ploaie pe malul marii. Cine a facut prognoza ca il iau de gat sau ii dau o bere s-o schimbe. La naiba! Unde-i ploaia?

Gandire de copil

luni, 8 septembrie 2014

Discutie cu cutzuman

Urmare a unui articol recent, ce facea apel la civilizatie (nu doar la caini) mi-am facut prieteni ce trimit mesaje, insulte, atacuri la persoana etc.

Reactia unui om normal este ca unui atac sa raspunda cu un atac si atacul sa fie directionat catre obiectul discutiei, cainii.

Ei bine, este GRESIT!!!

Nu urati cainii, NU este vina lor, ci a oamenilor, a obsedatilor de caini, a celor ce pun cainele mai presus de om, ce pun cainele la masa cu ei, ce beau din aceeasi cana cu cainele si dorm cu el in pat. Cainii nu au nici o vina, dar un om inteligent stie care este diferenta intre om si animal. Se numeste RATIUNE.

Dragii mei, nu va urasc chiar daca imi trimiteti amenintari si insulte. Modul in care va purtati este doar o oglinda a sufletului vostru. Ura este in voi si va ramane in voi. Eu nu va urasc si ura voastra va trece pe langa mine. Daca voi credeti ca trimitand mesaje insultatoare va ajuta sa evoluati, go ahead!!!

Dar sa incepem cu premisele si cu cateva definitii:
"iubitor de caini" - persoana care iubeste sincer cainii si le vrea binele, OM care stie ca omul =/= animal si apreciaza viata sub toate formele ei. Iubitorul de caini nu vrea raul nici semenilor lui si nici altor vietuitoare de pe planeta. Iubitorul de caini este de fapt "iubitor de animale". Daca nu este iubitor de animale este cutzuman.
cutzuman (aka javrofil) - persoana obsedata de caini care iubeste cainii mai mult decat oamenii, ar oferi mancare unui caine dar nu unui copil orfan, ar dormi in pat si ar pune la masa un caine, dar nu un om.
persoana care uraste cainii (nu am un termen specific aici) - dap, este extrema cealalta, persoane care urasc cainii dar nu si alte animale, care se bucura atunci cand un caine este brutalizat, ucis din rautate.

Persoanele care urasc cainii au ajuns sa ii urasca pentru ca fie au fost muscati, fie le-au fost copiii atacati sau muscati sau au descoperit pe propria piele faptul ca animalele sunt animale si sunt imprevizibile.

Inainte ca cutzumanii sa sara pe mine va spun ca sunt un iubitor de animale si imi plac deopotriva si cainii si tigrii si lupii si animale salbatice si domestice. Viata pe planeta noastra este minunata si imi place sa mangai un catel educat - asta daca vreau eu - daca nu, NU.

Exista si iubitori de animale cu ceva tendinte spre cutzuman dar societatea are interesul ca toti sa fie in 2 tabere si sa mentina ura care chiar daca initial nu exista, se creeaza pe parcurs. Cum altfel sa-si motiveze toate ONG-urile fondurile de la buget? Daca s-ar rezolva problema rapid, intr-o luna li s-ar taia fondurile. Gata bani! Evident din acesti bani, cel putin jumatate probabil se intorc la furnizor si uite asa avem un ciclu de spalare de bani publici, munciti de mine si de voi si luati cu japca de stat sub forma de impozite.

Cainii raman pe strazi ajutati "teoretic" de cutzuman - care nu face el nimic, e doar motiv "nu-i adunam ca-i apara populatia" - da pe dracu', nu-i apara nimeni doar aveti interes sa stea acolo sa produca. Apar apoi haterii de caini si functiile, ONG-urile si adaposturile zic "pai dati-ne bani ca uite - vrem bani sa adunam cainii - urla populatia ca e muscata". Mai apare cate un amarat care are ghinion, e muscat sau omorat si iar sar de dos in sus ONG-urile - "daca am avea noi bani, ce de adaposturi am face". Ei, NA? Daca adunati 1 (UNA BUCATA) caine pe ZI, acum nu mai aveati ce aduna.

SOOO, sa trecem peste introducere si sa va spun ce are in minte un cutzuman. Vederea este una unidirectionala, fara sanse de schimbare in prezenta viata:

I: Dar mancati porc, vita, pui, cum puteti pretinde ca iubiti animalele? Aveti idee cati pui sunt sacrificati in fiecare zi? Si ce rau face puiul, vaca? A omorat pe cineva?
R: Porcul, vaca puiul e lasata de Dzeu pentru mancare. Cainele, nu.
Obs: Ne folosim de divinitate ca sa justificam masacre. Bun, sunt multiple exemple in istorie si in majoritatea cazurilor divinitatea este intotdeauna scuza ideala pentru a subjuga si ucide. NU, daca mananci animale participi pasiv la crima. Si eu si voi mancati carne si asta este un ciclu normal, natural: distrugem pentru a crea. Putem civilizat sa eliminam cainii de pe strazi - CIVILIZAT, FARA A FI BRUTALIZATI. Cine vrea sa ii adopte cu acte in regula, din adaposturi e ok; cainii care raman sa fie frumos eutanasiati fara dureri.

I: Cainii au ucis pe X sau pe Y. Nu credeti ca sunt periculosi?
R: Pai sunt si pedofili si criminali... de ce va luati de amaratii de caini?
Obs: Intr-adevar sunt mute probleme in societate INSA discutia nu se refera la ei. Fiecare este pedepsit pe masura faptei. Faptul ca exista si alte probleme nu are nici o legatura cu problema in discutie.

I: Cainii au ucis pe X sau pe Y. Nu credeti ca sunt periculosi? (ALTERNATIVA)
R: Nu cainii sunt vinovati. De ce au lasat copilul nesupravegeat? SAU Omul e rau, e vina lui, probabil a incercat sa ii bata pe caini. SAU Era pe teritoriul lor, e normal sa si-l apere. SAU Adaugati scuza.... aici..... maidanezul nu e vinovat. EL e un catel dragalas si frumos.
Obs: Aveti dreptate, cainele NU este vinovat. El este un animal salbatic insa: 1.) In societatea umana NU exista teritoriul cainelui; 2.) Intr-o societate umana nu este normal sa iti fie frica de atacul animalelor salbatice - este vina primariei ca este acolo; 3.) ETC.

I: Va pare rau ca a murit X sau Y mancat de caini?
R: Vor sa profite de pe urma lui, sa scoata bani - oamenii sunt adevaratele animale.
Obs: Si daca sunt oameni rai, NU a desemnat nimeni CAINII ca organ legiuitor care SIMTE cine este BUN, cine este RAU si aplica sanctiuni ca atare, conform senzorilor lor. Ah, X era rau, l-a omorat - sa se mai curete lumea de oameni rai. Bravo Grivei, ai aplicat legea! Sa traiasca dom' Grivei. Cainele NU simte omul bun/rau - ca dovada multi criminali au caini de companie. Daca Grivei v-ar fi ucis copilul/mama/tatal/etc v-ar ajuta toti banii din lume???

Persoanele care urasc animalele si le vor ucise, batute sau maltratate gresesc la fel ca si cutzuman. Inteleg ca v-au atacat copiii/rudele dar asa s-ar fi intamplat si daca ati fi bagat copiii intr-o cusca cu tigri. Tigrii asta fac - omoara si mananca. Si cainii sunt animale salbatice. Cei care ii pastreaza pe strada sunt adevaratii vinovati. Eu i-as baga intr-o cusca cu tigri sa vada cum e.

CONCLUZIA mea este ca exista multi oameni rai si se declara "iubitori de animale" - acestia sunt cutzuman. Acestia ar gasi orice scuza si ar ataca pe oricine gandeste "out of the box". Numai sa li se para ca cineva se ia de Grivei si ataca, musca pe la spate. Majoritatea NU au copii si prefera sa aiba caini pentru ca "sunt mai fideli si mai inteligenti decat oamenii".

SFATUL MEU este sa va iubiti semenii, oricat ar fi ei de inapoiati sau prosti - sunt semenii vostri! Dati-va seama ca obsesia pentru caini nu este sanatoasa. Stiu ca nu va pasa, stiu ca urati oamenii pentru ca sunt rai - asa este dar sa stiti ca rautatea pe care o vedeti in jur vine din interior.

"The world you see outside of you reflects what’s inside of you."